Repere istorice

In partea sud-esticà a a satului Drajna de Sus, localitate ce flancheazà sudic comuna Cerasu, pe colina Gràdistei, s-a descopert un castru roman care reprezintà o dovadà de netagaduit a existentei geto-dacilor pe aceste meleaguri.
Punctul fortificat de la Drajna avea un rol defensiv la bifurcatia unor drumuri, de unde se ramifica o partea prin valea Ogretin in directia defileului Buzàului, iar cel de-al doilea urcà valea paraului Drajna, panà la Slon si de aici trecea peste culmea Bocirnea, prin punctul numit mai tarziu “Tabla Butii”.


In “Buletinul Societàtii Regale de Geografie” Ecaterina Zaharescu se pomeneste de insemnàtatea càii militare romane care mergea pe valea Drajnei, prin Slon, si de vestigiile castrului roman de la Slon, descoperit de Cezar Boliac in 1869.
Cercetàrile inteprinse pe aceste meleaguri au dus la identificarea sigurà a douà cetàti. Pe dealul “La Ciugà” se aflà urmele unei cetàti de lemn datand de la sfarsitul secolului VII si inceputul secolului IX. Aceastà primà cetate este suprapusà de o alta contruità si datatà la sfarsitul secolului IX si inceputul secolului X, iar peste aceasta , a fost construità o a treia cetate din piatrà.
La numai 3-4 km spre nord in punctul “Virful lui Crai - Grohotis” pe drumul de legàturà cu Transilvania a fost ridicatà o altà cetate in secolele IX-X. Datele arheologice au indreptàtit pe cercetàtori sà considere cetàtile de la Slon centre ale unui sef politic care controla importanta cale de legàturà intre Muntenia si Transilvania. Acest sef ar fi putut fi un cneaz de vale care isi exercita autoritatea pe valea Dràjnei cu atributiuni militare, administrative si politice.

Comunitatea de la Slon isi continuà existenta intresecolele VIII si XII, desi in secolul X a avut de infruntat atacurile pecenegilor, stapanii campiei romane la acea datà, iar in secolul XII atacurile cumanilor.